OMAI 163/2007

ORDIN nr. 163 din 28 februarie 2007
pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 29 martie 2007

Data Intrarii in vigoare: 28 Aprilie 2007
————————————————————————-

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apãrarea împotriva incendiilor,
în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 604/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite prezentul ordin.

ART. 1
Se aprobã Normele generale de apãrare împotriva incendiilor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998, Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999 privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioarã pentru prevenirea şi stingerea incendiilor – D.G.P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000, Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor – D.G.P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 18 septembrie 2001, cu modificãrile ulterioare, Ordinul ministrului de interne nr. 138/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor – D.G.P.S.I.-005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat

Bucureşti, 28 februarie 2007.
Nr. 163.

ANEXĂ

NORME GENERALE
de apãrare împotriva incendiilor

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Normele generale de apãrare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţã şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajãri, precum şi regulile şi mãsurile generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
ART. 2
Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagãrii şi dezvoltãrii incendiilor, prin mãsuri tehnice şi organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţioneazã la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţã determinate de incendii.
ART. 3
Prezentele norme generale se aplicã la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajãrilor, la lucrãrile de modernizare, extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum şi la organizarea şi desfãşurarea activitãţilor de apãrare împotriva incendiilor şi la echiparea cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 4
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.

CAP. II
Organizarea şi desfãşurarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1
Conţinutul organizãrii activitãţii de apãrare împotriva incendiilor

ART. 5
Organizarea apãrãrii împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotãrâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc rãspunderi pe linia apãrãrii împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apãrarea împotriva incendiilor;
d) organizarea apãrãrii împotriva incendiilor la locurile de muncã;
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistãrii, cunoaşterii şi înlãturãrii oricãror stãri de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodicã a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevãzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionãrii la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor;
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurãrilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor mãsuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apãrarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.

SECŢIUNEA a 2-a
Structuri cu atribuţii de apãrare împotriva incendiilor

ART. 6
(1) În cadrul autoritãţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orãşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activitãţii, se constituie, dupã caz, urmãtoarele structuri cu atribuţii de apãrare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apãrare împotriva incendiilor, compus din douã sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor numit exclusiv pentru aceastã activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţã.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apãrãrii împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, sã angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevãzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care sã îndeplineascã şi atribuţii specifice în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoanã fizicã sau juridicã atestatã, în condiţiile legii.
ART. 7
(1) La nivelul unitãţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor prevãzut la art. 6 alin. (1) lit. b) se desemneazã de consiliul local.
(2) Activitãţile de prevenire a incendiilor se desfãşoarã de cãtre personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţã, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 8
Atribuţiile pentru structurile prevãzute la art. 6 se stabilesc şi se detaliazã astfel încât sã permitã îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducãtorului instituţiei, respectiv autoritãţilor administraţiei publice.
ART. 9
Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apãrãrii împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.

SECŢIUNEA a 3-a
Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apãrarea împotriva incendiilor

ART. 10
Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã sunt norme, reglementãri tehnice şi dispoziţii generale privind apãrarea împotriva incendiilor.
ART. 11
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apãrarea împotriva incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt:
a) strategia sectorialã privind apãrarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţã;
b) norme şi reglementãri tehnice specifice de apãrare împotriva incendiilor;
c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţã;
d) programe de informare şi educaţie specifice;
e) programe de optimizare a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
f) raportul anual de evaluare a nivelului de apãrare împotriva incendiilor;
g) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
ART. 12
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apãrarea împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti sunt:
a) hotãrârea de aprobare a planului de analizã şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului Bucureşti;
b) reguli şi dispoziţii specifice de apãrare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unitãţii administrativ-teritoriale;
c) raportul anual de evaluare a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
d) programe de optimizare a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
e) hotãrâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţã;
f) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
ART. 13
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apãrarea împotriva incendiilor emise de prefect sunt mãsurile obligatorii privind apãrarea împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
ART. 14
Actele de autoritate privind apãrarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt:
a) decizia de aprobare a planului de analizã şi acoperire a riscurilor aferent unitãţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintã;
b) hotãrâri privind modul de organizare a apãrãrii împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorialã;
c) reguli şi mãsuri specifice de apãrare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;
d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
e) raportul semestrial de evaluare a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
f) mãsuri de optimizare a capacitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
g) documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţã: hotãrâre de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;
h) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, conform legii.
ART. 15
Documentele specifice privind apãrarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:
a) planul de analizã şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localitãţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţã, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregãtire şi desfãşurare a activitãţii de prevenire a situaţiilor de urgenţã, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localitãţii se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţã;
c) raport de analizã a dotãrii cu mijloace de apãrare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o datã anterioarã definitivãrii bugetului local.
ART. 16
Documentele şi evidenţele specifice apãrãrii împotriva incendiilor la unitãţile administrativ-teritoriale trebuie sã cuprindã cel puţin:
a) planul de analizã şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localitãţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţã;
c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajãri din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţã, conform criteriilor de performanţã;
e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numãrului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;
f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţã;
g) fişele de instruire, conform reglementãrilor specifice;
h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţã, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autoritãţii de stat competente;
j) programe/planuri cuprinzând mãsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatãrilor autoritãţilor de control pentru respectarea reglementãrilor în domeniu.
ART. 17
Actele de autoritate privind apãrarea împotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducãtorul instituţiei sunt:
a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilitãţilor privind apãrarea împotriva incendiilor;
b) instrucţiuni de apãrare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncã;
c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţã ori contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţã;
f) dispoziţie de sistare a lucrãrilor de construcţii/oprire a funcţionãrii ori utilizãrii construcţiilor/amenajãrilor, în cazul anulãrii avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
g) reguli şi mãsuri de apãrare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;
h) convenţii/contracte cuprinzând rãspunderile ce revin pãrţilor pe linia apãrãrii împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţã asupra bunurilor imobile/antreprizã;
i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, conform legii;
j) mãsuri speciale de apãrare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
ART. 18
Documentele şi evidenţele specifice apãrãrii împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie sã cuprindã cel puţin:
a) planul de analizã şi acoperire a riscurilor al unitãţii administrativ-teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei;
b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregãtire şi desfãşurare a activitãţii de prevenire a situaţiilor de urgenţã, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţã;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apãrare împotriva incendiilor;
d) documentaţia tehnicã specificã, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii dupã atestatele firmelor care au efectuat/efectueazã proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectueazã servicii în domeniu;
h) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţã, conform criteriilor de performanţã;
j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numãrului şi termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protecţie împotriva incendiilor;
l) evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;
m) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţã;
o) fişele de instruire, conform reglementãrilor specifice;
p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producãtorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizeazã în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autoritãţii de stat competente;
s) programe/planuri cuprinzând mãsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatãrilor autoritãţilor de control pentru respectarea reglementãrilor în domeniu.
ART. 19
Documentele şi evidenţele specifice privind apãrarea împotriva incendiilor se actualizeazã de cãtre cei care le-au întocmit şi aprobat, dacã:
a) s-au produs modificãri ale actelor normative şi ale reglementãrilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;
b) s-au produs modificãri ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;
c) s-au produs modificãri referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activitãţii.
ART. 20
(1) Prevederile art. 17 şi 18 se aplicã la operatorii economici şi la instituţiile care au un numãr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.
(2) Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfãşoarã activitãţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadreazã în prevederile alin. (1), administratorul, conducãtorul sau persoana cu funcţii de conducere, dupã caz, asigurã organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor prin emiterea urmãtoarelor documente:
a) instrucţiuni de apãrare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncã;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispoziţie de sistare a lucrãrilor de construcţii/oprire a funcţionãrii ori utilizãrii construcţiilor/amenajãrilor, în cazul anulãrii avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
e) reguli şi mãsuri de apãrare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.
(3) Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevãzute la alin. (2) asigurã urmãtoarele documente şi evidenţe specifice apãrãrii împotriva incendiilor:
a) documentaţia tehnicã specificã, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apãrãrii împotriva incendiilor la locul de muncã;
f) fişele de instruire, conform reglementãrilor specifice;
g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autoritãţii de stat şi mãsurile şi acţiunile proprii sau rezultate în urma constatãrilor autoritãţilor de control pentru respectarea reglementãrilor în domeniu.

SECŢIUNEA a 4-a
Organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor la locul de muncã

ART. 21
Organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor la locul de muncã, prevãzutã la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea condiţiilor care sã permitã salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, sã acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlãturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
ART. 22
(1) Prin loc de muncã, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:
a) secţie, sector, halã/atelier de producţie, filialã, punct de lucru şi altele asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestãri de servicii, proiectare şi altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologicã, sistem, staţie, depozit de distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) salã de spectacole, polivalentã, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrãri şi altele asemenea;
h) unitate de alimentaţie publicã, discotecã, club, salã de jocuri electronice şi altele asemenea;
i) clãdire sau spaţiu amenajat în clãdire, având destinaţia de îngrijire a sãnãtãţii: spital, policlinicã, cabinet medical, secţie medicalã, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancarã;
l) bibliotecã, arhivã;
m) clãdire sau spaţii amenajate în clãdiri, având ca destinaţie învãţãmântul, supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adãpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bãtrânilor, persoanelor cu dizabilitãţi sau lipsite de adãpost;
n) lãcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clãdire şi/sau spaţiu având destinaţia de garã, autogarã, aerogarã şi staţie de metrou;
p) fermã zootehnicã sau agricolã;
q) punct de recoltare de cereale pãioase sau de exploatare forestierã;
r) amenajare temporarã, în spaţiu închis sau în aer liber.
(2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clãdiri îşi desfãşoarã activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncã se delimiteazã la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilitãţile comune se repartizeazã, dupã caz, proprietarului clãdirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
ART. 23
Organizarea apãrãrii împotriva incendiilor la locul de muncã constã în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţã a materialelor şi dotãrilor tehnologice care prezintã pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apãrea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea mãsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor ;
c) afişarea instrucţiunilor de apãrare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvãrii utilizatorilor şi a evacuãrii bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncã, desfãşurarea propriu-zisã şi verificarea efectuãrii acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
ART. 24
La stabilirea mãsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestãrii surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor, prevãzute în documentaţia tehnicã de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatãrii diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
ART. 25
(1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncã cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncã, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţã, a conducãtorului locului de muncã, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite sã participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagãrii şi de stingere a incendiilor, a stingãtoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numãrul de mijloace tehnice care trebuie sã existe la fiecare loc de muncã;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie sã asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivã a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie sã utilizeze sau sã punã în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagãrii arderii ori sã efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, dupã caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activitãţii de stingere a incendiilor la locul de muncã prevãzute la alin.(1) se înscriu într-un formular tipãrit pe un material rezistent, de regulã carton, şi se afişeazã într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.
(3) Datele se completeazã de conducãtorul locului de muncã şi se aprobã de cadrul tehnic sau de persoana desemnatã sã îndeplineascã atribuţii de apãrare împotriva incendiilor.
(4) Structura-cadru a formularului prevãzut la alin.(2) este prezentatã în anexa nr.1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completatã, dupã caz, şi cu alte date şi informaţii.
ART. 26
(1) Intervenţia la locul de muncã presupune:
a) alarmarea imediatã a personalului de la locul de muncã sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidã şi în siguranţã a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentãrii cu energie electricã, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de cãtre persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrãrii în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, dupã caz, acţionarea lor manualã;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului : temperaturã, fum, gaze toxice;
g) verificarea amãnunţitã a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apãrea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operaţiunilor prevãzute la alin.(1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sãrbãtori legale.
ART. 27
Pentru perioadele în care activitatea normalã este întreruptã, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrãtoare, în sãrbãtorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea mãsurilor corespunzãtoare de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 28
Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevãzute la art.18 lit.k) şi art. 23 lit.d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;
c) planul de intervenţie.
ART. 29
(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numãrul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacã se aflã simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încãperi, dacã în ele se aflã cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încãperile destinate cazãrii, indiferent de numãrul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afişeazã pe fiecare nivel, pe cãile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât sã poatã fi cunoscute de cãtre toate persoanele, iar în încãperi, pe partea interioarã a uşilor.
(3) Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încãperii, pe care se marcheazã cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scãri sau scãri exterioare.
(4) Pe planurile de evacuare se indicã locul mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor: stingãtoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilitãţile de refugiu, încãperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
(5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme generale.
ART. 30
(1) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încãpere unde se aflã asemenea materiale.
(2) La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie sã se ţinã seama de comportarea lor specificã în caz de incendiu, atât ca posibilitãţi de reacţie reciprocã, cât şi de compatibilitatea faţã de produsele de stingere.
(3) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încãperilor respective, pe care se marcheazã zonele cu materiale periculoase şi se menţioneazã clasele acestora conform legii, cantitãţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea prioritãţilor se marcheazã cu culoare verde.
(4) Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiarã sau culturalã deosebitã.
(5) Planurile de depozitare se amplaseazã în locuri care se estimeazã a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încãperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea sã poatã fi utile forţelor de intervenţie.
ART. 31
(1) Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfãşurãrii în condiţii de operativitate şi eficienţã a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţã, potrivit legii.
(2) Planul de intervenţie se avizeazã de inspectoratul pentru situaţii de urgenţã judeţean/al municipiului Bucureşti.
(3) Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr.3 la prezentele norme generale.
ART. 32
Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizeazã ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.
ART. 33
(1) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor, prevãzute la art. 23 lit. c), se elaboreazã pentru locurile de muncã stabilite de administrator/conducãtor, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
(2) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apãrare împotriva incendiilor din reglementãrile în vigoare;
b) obligaţiile salariaţilor privind apãrarea împotriva incendiilor;
c) regulile şi mãsurile specifice de apãrare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d) evidenţierea elementelor care determinã riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apãrea în caz de incendiu, cum sunt intoxicãrile, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi mãsurilor de prevenire a acestora.
(3) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor se elaboreazã de şeful sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verificã de cadrul tehnic sau de persoana desemnatã sã îndeplineascã atribuţii de apãrare împotriva incendiilor şi se aprobã de administrator/conducãtor.
(4) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor se afişeazã, în întregime sau în sintezã, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncã respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apãrare împotriva incendiilor se pãstreazã la cadrul tehnic sau la persoana desemnatã sã îndeplineascã atribuţii de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 34
Salariaţii de la locurile de muncã pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevãzute la art. 33 au obligaţia sã le studieze, sã le însuşeascã şi sã le aplice.
ART. 35
(1) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor se completeazã în toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.
(2) Instrucţiunile de apãrare împotriva incendiilor se actualizeazã la modificãri, modernizãri, dezvoltãri, reprofilãri şi la apariţia unor noi reglementãri.
(3) Fiecare instrucţiune de apãrare împotriva incendiilor trebuie sã aibã înscrisã data întocmirii/reviziei şi data aprobãrii.
ART. 36
(1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare, prevãzute la art. 23 lit. f), se executã, se amplaseazã şi se monteazã conform reglementãrilor şi standardelor de referinţã.
(2) În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţionalã.
(3) Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a pãstra integritatea indicatoarelor revine conducãtorului locului de muncã.

CAP. III
Norme generale de apãrare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor

SECŢIUNEA 1
Îndeplinirea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu”

ART. 37
Construcţiile, instalaţiile şi amenajãrile trebuie sã fie proiectate şi executate astfel încât, pe toatã durata de viaţã a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, sã se asigure:
a) estimarea stabilitãţii elementelor portante pentru o perioadã determinatã de timp;
b) limitarea apariţiei şi propagãrii focului şi fumului în interiorul construcţiei;
c) limitarea propagãrii incendiului la vecinãtãţi;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţã sau de a fi salvaţi prin alte mijloace;
e) securitatea forţelor de intervenţie.
ART. 38
Cerinţa esenţialã “securitate la incendiu” trebuie asiguratã prin mãsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţã în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.
ART. 39
“Securitatea la incendiu” are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
a) asigurarea mãsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementãrilor specifice;
b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementãrilor specifice;
c) organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor;
d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajãri, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.
ART. 40
(1) Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnicã datã şi importanţa estimatã a pagubelor produse de incendiu.
(2) Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şi proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, aprobatã prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3) Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizeazã prin niveluri de risc, pe zone, încãperi, compartimente, clãdiri şi instalaţii.
(4) Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, de destinaţia, de alcãtuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de construcţii.
(5) Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementãri tehnice specifice.
(6) Depãşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementãrile tehnice specifice, este interzisã.
ART. 41
Satisfacerea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pe întreaga duratã de viaţã a construcţiei, instalaţiei şi a amenajãrii se asigurã, conform prevederilor reglementãrilor tehnice specifice, prin mãsuri interdependente, privind:
a) conformarea la foc a construcţiilor;
b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate, şi a mãsurilor de limitare a propagãrii incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelor de incendiu;
c) asigurarea stabilitãţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadã de timp normatã;
d) menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţã la foc ale produselor pentru construcţii pe timpul utilizãrii acestora;
e) detectarea incendiilor în faza iniţialã prin sisteme şi instalaţii automate de detectare, semnalizare şi alarmare;
f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.
ART. 42
(1) Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se referã la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.
(2) Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţã privind comportarea la foc se realizeazã pe baza criteriilor de performanţã aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzãtoare fiecãrei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finalã, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite categorii de construcţii, instalaţii şi amenajãri se stabilesc potrivit reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 43
Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate pe încercãri care utilizeazã scenarii de referinţã conform standardelor europene sau pe bazã de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul comportãrii la foc a diferitelor tipuri de structuri.
ART. 44
Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadreazã în clase de performanţã la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementãrile tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportãrii la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 45
Reglementãrile tehnice specifice nu trebuie sã creeze bariere pentru utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.
ART. 46
(1) Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate conform reglementãrilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
ART. 47
(1) Activitatea de expertizare tehnicã de securitate la incendiu se efectueazã de cãtre experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referã la situaţiile prevãzute mai jos:
a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnicã a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrãri de construcţii;
b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activitãţilor tehnologice sau în vederea determinãrii, în orice stadiu, a stãrii tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacitãţii acesteia de satisfacere a cerinţei “securitate la incendiu”.
(2) Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de securitate la incendiu se asigurã respectarea integralã a mãsurilor de securitate la incendiu stabilite în reglementãrile tehnice în vigoare.
(3) Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu, efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementãrilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, mãsuri alternative care sã asigure nivelurile de performanţã pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementãri tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 2-a
Stabilitatea la foc a construcţiei

ART. 48
(1) În cazul producerii unui incendiu, structura portantã principalã a unei construcţii trebuie sã-şi menţinã stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadã normatã de timp, cât se presupune cã aceştia rãmân în clãdire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;
b) evitarea prãbuşirii clãdirii;
c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu”, pe perioada de timp normatã.
(2) Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intrã în alcãtuirea structurii portante principale a clãdirii se precizeazã în reglementãrile tehnice specifice.
ART. 49
(1) Elementele de construcţii care intrã în alcãtuirea clãdirii pot fi cu sau fãrã rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei.
(2) Elementele de construcţii prevãzute la alin. (1) şi standardele de referinţã aferente sunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul ordin.

SECŢIUNEA a 3-a
Limitarea izbucnirii, propagãrii şi dezvoltãrii incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului de incendiu

ART. 50
Limitarea izbucnirii, propagãrii şi dezvoltãrii incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinutã, în principal, prin una din urmãtoarele mãsuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzãtoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţã la foc prevãzute de reglementãrile tehnice specifice pentru produsele pentru construcţii;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate la utilizarea construcţiei, adicã la acţiunea termicã estimatã în construcţie;
c) protejarea corespunzãtoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzãtoare a faţadelor pentru împiedicarea propagãrii focului cãtre pãrţile adiacente ale aceleiaşi clãdiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.
f) prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;
g) evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;
i) prevederea mãsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea;
j) prevederea mãsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încãlzire, electrice şi altele asemenea.
ART. 51
(1) Instalaţiile de încãlzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele asemenea, aferente construcţiilor şi amenajãrilor, precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate astfel încât:
a) sã nu iniţieze incendiu;
b) sã nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c) sã asigure limitarea propagãrii incendiului;
d) sã nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru obiectele din încãperi ori adiacente acestora;
e) suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor sã nu se poatã încãlzi într-o mãsurã inacceptabilã;
f) în cazul unui incendiu, sã se poatã asigura mãsuri eficiente de stingere a acestuia şi sã fie posibilã salvarea persoanelor.
(2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevãd mãsuri de protecţie conform reglementãrilor tehnice specifice.
(3) Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 52
(1) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din mãsurile de protecţie activã la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu” a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajãrilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor. (2) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalaţii de inhibare a exploziei;
c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;
d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;
e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;
f) instalaţii speciale de stingere cu apã;
g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumã;
i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.
ART. 53
Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie sã asigure îndeplinirea urmãtoarelor criterii:
a) sã dispunã, în întreaga zonã protejatã, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil sã fie detectatã într-o fazã incipientã;
b) sã fie prevãzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centralã de colectare a informaţiilor/ echipament de control şi semnalizare;
c) sã fie capabile sã reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât sã-şi poatã îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţã normate.
ART. 54
Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât sã reziste la presiunea maximã de explozie, sã asigure detectarea imediatã a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejatã.
ART. 55
(1) Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie sã detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului – fum, flãcãri şi/sau cãldurã -, şi sã transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centralã de detectare-semnalizare, astfel încât sã dea un semnal de alarmã şi, dupã caz, sã acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automatã a substanţei de stingere etc.
(2) Echipamentul de control şi semnalizare trebuie sã asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizãrilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;
(3) Instalaţiile cu acţionare manualã de alarmare la incendiu trebuie sã dea posibilitatea ca un utilizator sã iniţieze şi sã transfere un semnal de alarmã la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât sã fie posibilã iniţierea diferitelor acţiuni planificate.
ART. 56
(1) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie sã asigure în caz de incendiu:
a) menţinerea cãilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înãlţimea de circulaţie;
b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fãrã fum;
c) întârzierea sau împiedicarea generalizãrii incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidã a incendiului;
d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;
e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.
(2) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie sã îndeplineascã criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectatã într-o incintã specificatã sau o vitezã convenabilã a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electricã din douã surse, principalã şi de rezervã.
(3) Pe timpul intervenţiilor, dacã situaţia impune evacuarea cantitãţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimiteazã spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţã.
ART. 57
(1) Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie sã asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţialã a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoreticã de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
(2) Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie sã asigure o legãturã la conducta principalã de apã pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementãrilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţã, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.
ART. 58
Instalaţiile speciale de stingere cu apã, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţã de apã şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:
a) sã asigure un rãspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemã şi o cantitate prestabilitã, cu debitele, intensitãţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectatã de funcţionare, peste o suprafaţã datã, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice;
b) sã asigure, dupã caz, rãcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;
c) sã creeze o barierã care împiedicã propagarea incendiului.
ART. 59
(1) Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totalã sau localã.
(2) Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie sã îndeplineascã criteriile de performanţã privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformã a produsului de stingere în incintã sau peste suprafaţa specificatã, într-o cantitate determinatã, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectatã pe durata de timp normatã, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
(3) Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totalã este necesar sã se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca aceastã acţiune sã înceapã.
(4) Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevãzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrãrii acestora în funcţiune.
(5) În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevãd cu dispozitive de temporizare care sã întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadã prestabilitã.
(6) Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculeazã astfel încât sã se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.
(7) Uşile de acces în zone, spaţii sau încãperi în care sunt posibile deversãri de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi cãile de evacuare din aceste locuri se marcheazã cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncã şi forţele de intervenţie.
(8) Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie inactive în starea de aşteptare;
b) sã indice toate cãile de evacuare din zonele de stingere;
c) sã poatã fi clar identificate şi percepute cu tonalitãţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;
d) sã nu poatã fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere;
e) sã fie în concordanţã cu capacitãţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.
(9) Pentru sistemele cu stingere localã nu este necesarã evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii mãsuri speciale privind instruirea personalului.
ART. 60
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumã trebuie sã îndeplineascã criteriile de performanţã referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculatã de spumã, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţã datã, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 61
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie sã îndeplineascã criteriile de performanţã referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculatã de pulbere peste o suprafaţã datã sau un obiect specificat, cu intensitãţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 62
Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectueazã conform standardelor europene de referinţã şi reglementãrilor tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 4-a
Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice

ART. 63
(1) Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apã, de încãlzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se proiecteazã, se executã şi se exploateazã potrivit reglementãrilor tehnice şi mãsurilor specifice de apãrare împotriva incendiilor, astfel încât acestea sã nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2) Instalaţiile prevãzute la alin. (1) trebuie sã corespundã destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţã a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, sã aibã nivelul de protecţie corespunzãtor mediului în care sunt amplasate şi sã respecte prevederile din normele specifice de apãrare împotriva incendiilor.
(3) Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploateazã cu respectarea strictã a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producãtori.
ART. 64
(1) Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se proiecteazã, se realizeazã şi se exploateazã astfel încât, în funcţionare normalã, pãrţile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulaturã, sã nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi sã nu faciliteze propagarea incendiului.
(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sãlile aglomerate ori din încãperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţã deosebitã trebuie sã fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.
(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimicã, pot produce incendii ori explozii.
ART. 65
Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinãtatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevãd, conform reglementãrilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau evacuare forţatã a acestora, în vederea preîntâmpinãrii acumulãrii de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.
ART. 66
(1) Instalaţiile de iluminat de siguranţã trebuie sã funcţioneze pentru o perioadã de timp normatã, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
(2) Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţã şi cazurile în care se prevãd în construcţii, modul de alimentare cu energie electricã a acestora, precum şi nivelurile de iluminare necesare trebuie sã îndeplineascã cerinţele reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 67
Sursele de rezervã de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie sã îndeplineascã criteriile de performanţã referitoare la furnizarea automatã pe durata de timp normatã a alimentãrii cu energie a acestora, la întreruperea alimentãrii normale, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 68
Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajãrile se protejeazã împotriva acţiunii electricitãţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trãsnetului, conform cu reglementãrile tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 5-a
Limitarea propagãrii incendiului la construcţiile învecinate

ART. 69
(1) Limitarea propagãrii incendiului la construcţiile învecinate poate fi realizatã prin:
a) limitarea efectului radiaţiei flãcãrilor;
b) controlul iniţierii şi propagãrii focului pe suprafaţa exterioarã a acoperişului, inclusiv a luminatoarelor;
c) controlul pãtrunderii focului de la acoperiş în interiorul clãdirii;
d) controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt.
(2) Limitarea efectelor radiaţiei se asigurã prin controlul urmãtorilor parametri:
a) distanţe de siguranţã normate între construcţii;
b) mãrimea zonelor vitrate neprotejate;
c) performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţã la foc din interior şi exterior a produselor pentru faţade;
d) comportarea la foc a pãrţilor vitrate sau opace ale faţadelor;
e) mãsuri de protecţie activã.
ART. 70
Condiţiile tehnice, mãsurile, performanţele şi nivelurile de performanţã privind limitarea propagãrii incendiului la construcţiile învecinate se precizeazã în reglementãrile tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 6-a
Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de intervenţie

ART. 71
(1) Pentru evacuarea în condiţii de siguranţã a utilizatorilor în caz de incendiu, cãile de evacuare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
a) conformare la foc şi amplasare corespunzãtoare;
b) separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum;
c) asigurarea controlului fumului;
d) limitarea producerii incendiului şi fumului.
(2) În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajãrii şi de destinaţia acesteia, se au în vedere şi alte mãsuri specifice, cum sunt:
a) dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea cãilor de evacuare şi a ieşirilor de evacuare corespunzãtor numãrului de utilizatori şi stãrii sãnãtãţii acestora, conform prevederilor reglementãrilor tehnice;
b) prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de comunicare-avertizare;
c) prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţã, alimentate din surse corespunzãtoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţã;
d) prevederea de dispozitive de siguranţã la uşi, cum sunt blocãri în poziţie deschisã, dispozitive antipanicã şi altele asemenea;
e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;
f) prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului;
g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;
h) prevederea unor mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor pentru a fi folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele uscate şi altele asemenea.
ART. 72
Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţã trebuie sã indice utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scãrilor de evacuare din clãdire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.
ART. 73
Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevãzute cu cãi de evacuare a persoanelor, în numãr suficient, corespunzãtor dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele sã ajungã în timpul cel mai scurt şi în deplinã siguranţã în exterior, la nivelul terenului ori al cãilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
ART. 74
Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilitãţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptã soluţii şi mãsuri adecvate, cu respectarea reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 75
La proiectarea şi la executarea cãilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisã, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementãri tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultãţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi altele asemenea.
ART. 76
Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare:
a) mãsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare sã-şi desfãşoare activitatea la un nivel adecvat de securitate şi sã pãrãseascã clãdirea fãrã riscuri de accidente;
b) amenajãri pentru accesul forţelor de intervenţie în clãdire şi incintã, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;
c) mãsuri care sã permitã ca stingerea sã fie realizatã eficient în interiorul şi în jurul construcţiei.
ART. 77
Ascensoarele de pompieri se prevãd şi se realizeazã potrivit reglementãrilor tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilitã în planurile specifice.
ART. 78
(1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localitãţi este obligatorie, conform reglementãrilor tehnice specifice.
(2) În locurile prevãzute la alin. (1) trebuie sã se asigure cel puţin un acces carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
(3) Cãile de acces şi de circulaţie se dimensioneazã potrivit reglementãrilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
ART. 79
Mãsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţã privind proiectarea cãilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor se realizeazã conform prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.

CAP. IV
Norme generale de apãrare împotriva incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor

SECŢIUNEA 1
Mãsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor

ART. 80
Mãsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajãrilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activitãţilor, pe timpul desfãşurãrii şi dupã încheierea acestora;
b) stabilirea mãsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor;
c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţã şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întreţinerea în stare operativã a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 81
(1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementãrilor tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevãzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii sau fãrã protecţia corespunzãtoare faţã de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisã.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevãzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a mãsurilor specifice de apãrare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.
ART. 82
Pe timpul exploatãrii instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevãzute la art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fãrã sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzãtoare a elementelor prevãzute pentru izolare termicã sau electricã ori pentru separare;
d) depãşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzãtoare a acestora;
e) executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificãri de cãtre personal neautorizat.
ART. 83
(1) Menţinerea în bunã stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pãmânt a descãrcãrilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementãrilor tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pãmânt a electricitãţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementãrilor tehnice este obligatorie.
ART. 84
(1) În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fãrã echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzãtor sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisã.
ART. 85
(1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplaseazã la distanţã de siguranţã faţã de sursele de cãldurã ori se protejeazã astfel încât sã nu fie posibilã aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încãlzire defecte, cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termicã şi curãţarea periodicã a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.
ART. 86
(1) Pe timpul transportului, depozitãrii şi manipulãrii produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietãţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele sã nu se producã ori sã nu se propage incendiul.
(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportã, se manipuleazã şi se depoziteazã în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzãtor, în vederea identificãrii riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
(4) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
ART. 87
(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepãrteazã ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecãrui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitãrii sau distrugerii lor.
(2) Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colecteazã în cutii sau în vase metalice ori cu cãptuşealã metalicã interioarã, prevãzute cu capac, amplasate în locuri fãrã risc de incendiu şi marcate.
(3) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizeazã, se depoziteazã, cu asigurarea distanţelor de siguranţã faţã de clãdiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împãdurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietãţile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizeazã, se distrug conform reglementãrilor specifice.
ART. 88
(1) Materialele şi substanţele care prezintã pericol de autoaprindere se pãstreazã în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se mãsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncãlzire.
(2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmãreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementãrilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţã, astfel încât eventualele incendii produse la acestea sã nu pericliteze vecinãtãţile.
ART. 89
Toate instalaţiile/conductele prin care circulã substanţe lichide sau gaze se marcheazã prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevãzute de normele tehnice specifice.
ART. 90
(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcãtuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectueazã potrivit reglementãrilor tehnice specifice.
(2) Lucrãrile de termoprotecţie se executã numai de cãtre personal atestat, conform normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea lucrãrilor de ignifugare executate se certificã prin rapoarte de încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
ART. 91
Elementele de limitare a propagãrii focului, de izolare termicã şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcãtuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bunã stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
ART. 92
(1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantitãţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie sã conducã la depãşirea densitãţii sarcinii termice stabilite prin reglementãri tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.
(2) În sãlile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activitãţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor prevãzute la alin. (2) este permisã numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 93
(1) La clãdiri administrative/birouri, activitatea se organizeazã astfel încât sã nu se creeze aglomerãri ale publicului, care sã îngreuneze sau chiar sã blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatãrii încãperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clãdirilor administrative trebuie luate mãsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantitãţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 94
(1) În sãlile aglomerate ori amenajãrile temporare în care se desfãşoarã activitãţi cu public nu se admite accesul unui numãr de persoane mai mare decât capacitatea stabilitã prin proiect.
(2) Amplasarea mobilierului în sãlile aglomerate se realizeazã astfel încât sã se asigure culoare de trecere cu lãţimi care sã permitã deplasarea publicului cãtre ieşirile din salã.
(3) În incintele prevãzute la alin. (1), scaunele sau bãncile se fixeazã de pardosealã astfel încât sã nu fie rãsturnate în caz de panicã şi sã asigure evacuarea rapidã şi fãrã accidente a publicului.
(4) La finalizarea activitãţii în sala aglomeratã sau amenajarea temporarã se executã un control de verificare pentru depistarea şi înlãturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatãrii.
(5) Se recomandã asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.
ART. 95
(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, dupã caz, administratorii operatorilor economici/conducãtorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie sã elaboreze programe speciale de mãsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Mãsurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizãrii focului deschis în zonele afectate de uscãciune avansatã;
c) restricţionarea efectuãrii, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrãri care creeazã condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajãri de substanţe volatile sau supraîncãlziri excesive;
d) asigurarea protejãrii faţã de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbrã;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestierã, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea şi verificarea zilnicã a rezervelor de apã pentru incendiu.
(3) Mãsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţã tuturor salariaţilor şi, dupã caz, populaţiei.
ART. 96
Înainte de începerea sezonului rece se iau urmãtoarele mãsuri de prevenire:
a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încãlzire existente la operatorii economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodãriile populaţiei, cum sunt surse de cãldurã, conducte, corpuri şi elemente de încãlzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlãturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apã;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszãpezirea cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.

SECŢIUNEA a 2-a
Mãsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrãrilor cu foc deschis

ART. 97
(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisã; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplicã aceastã interdicţie, se stabilesc şi se marcheazã de persoanele în drept.
(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unitãţilor, în zonele de agrement şi în gospodãriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care sã nu permitã propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, pãduri, plantaţii sau la alte vecinãtãţi.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregãtite, cu luarea mãsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagãrii focului la vecinãtãţi, asigurându-se supravegherea permanentã a arderii, precum şi stingerea jarului dupã terminarea activitãţii.
(4) Arderea miriştilor se face numai dupã luarea mãsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagãrii focului la vecinãtãţi, asigurându-se supravegherea permanentã a arderii.
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţã de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţã de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fãrã a fi supravegheat şi asigurat prin mãsuri corespunzãtoare.
(6) Luarea mãsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care rãspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
ART. 98
(1) Reglementarea de cãtre administratorul operatorului economic/conducãtorul instituţiei sau, dupã caz, de consiliul local a modului de executare a lucrãrilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrãri cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curãţãrile prin ardere, precum şi a persoanelor care le supravegheazã;
b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisã utilizarea focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul sã emitã permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţã şi pãstrare a permisului de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrãri.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectueazã cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.
ART. 99
(1) Efectuarea lucrãrilor de sudare, tãiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintã pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisã.
(2) Lucrãrile prevãzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai dupã ce s-au luat mãsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepãrtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spãlarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncã cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.
(3) Lucrãrile menţionate la alin. (1) şi la art. 97 alin. (4) se executã numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cãrui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.
(4) În toate cazurile prevãzute la alin. (1)-(3) sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţã.
ART. 100
(1) Permisul de lucru cu foc, prevãzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte în douã exemplare, dintre care unul se înmâneazã şefului formaţiei de lucru sau persoanei care executã operaţiunile cu foc deschis, iar celãlalt rãmâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singurã zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predã de cãtre executant emitentului.
ART. 101
Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se executã operaţiuni cu foc deschis are obligaţia sã asigure mãsuri pentru:
a) pregãtirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul dupã terminarea lucrãrii.
ART. 102
(1) Executantul lucrãrii are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrãrilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bunã stare de funcţionare.
(2) Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrãrilor cu foc deschis se întreţin şi se verificã în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
ART. 103
În timpul executãrii lucrãrii trebuie sã se asigure:
a) supravegherea permanentã a flãcãrii, a rãspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensitãţii fluxului de cãldurã;
b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apã;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenã, dacã durata întreruperii executãrii lucrãrii depãşeşte 10 minute;
d) interzicerea agãţãrii arzãtoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenã;
e) neefectuarea de deplasãri cu arzãtoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcãri pe scãri, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadã mai îndelungatã.
ART. 104
Dupã terminarea lucrãrii, şeful sectorului de activitate, prevãzut la art. 101, trebuie sã asigure urmãtoarele mãsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacã nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajãri de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacã starea lor este intactã, şi luarea de mãsuri în consecinţã;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiţii de siguranţã a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrãrii;
f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.
ART. 105
(1) Folosirea flãcãrii: lumânãri, fãclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operã, operetã, a festivitãţilor desfãşurate în restaurante sau pentru ambianţã ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisã.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flãcãrii în situaţiile menţionate la alin. (1), cu condiţia asigurãrii condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagãrii incendiului, dupã cum urmeazã:
a) evitarea amplasãrii în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin rãsturnare, manevrare greşitã etc.;
d) stingerea obligatorie a flãcãrilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigurã supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apãrare împotriva incendiilor;
g) anunţarea, dupã caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţã, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
(3) Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţã judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.
ART. 106
(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecãrui operator economic sau al fiecãrei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisã, datã de persoana cu atribuţii de conducere.
(2) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folositã de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisã de proprietarul construcţiei sau al amenajãrii respective, însuşitã de utilizatorii în cauzã.
(3) În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţioneazã:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângã spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, dupã caz, accesul cu ţigãri, chibrituri sau brichete; se prevãd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împãdurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sã rãspundã de supravegherea respectãrii reglementãrii, pe locuri şi sectoare de activitate;
d) alte date şi informaţii necesare sã fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marcheazã conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marcheazã cu indicatorul “LOC PENTRU FUMAT”.
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clãdirilor sunt amplasate la o distanţã mai mare de 40 m faţã de locurile în care existã pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţã de locurile în care existã materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţã de culturile de cereale pãioase în perioada coacerii şi recoltãrii sau de zonele împãdurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevãd cu:
a) scrumiere sau vase cu apã, nisip sau pãmânt;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând mãsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul clãdirilor se amplaseazã astfel încât sã nu fie posibilã aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisã.
(10) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care existã materiale combustibile este interzisã.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigãri sau chibrituri aprinse este interzisã.

SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea cãilor de evacuare

ART. 107
Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţã în caz de incendiu se adoptã urmãtoarele mãsuri:
a) întreţinerea în bunã stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagãrii focului ori de izolare termicã din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) pãstrarea cãilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţã şi a celei de-a doua surse de energie electricã, conform reglementãrilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţã pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfãşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.
ART. 108
(1) Cãile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marcheazã cu indicatoare standardizate, conform reglementãrilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora sã fie recunoscute cu uşurinţã, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizeazã în caz de incendiu.
(2) Se monteazã indicatoare corespunzãtoare la rampele scãrilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces cãtre alte spaţii şi încãperi din care evacuarea nu poate fi continuatã.
ART. 109
(1) Dispozitivele care asigurã închiderea automatã în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisã uşile încãperilor tampon se menţin în permanenţã în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisã a uşilor caselor scãrilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automatã sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pãtrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticalã sau orizontalã.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigurã închiderea automatã a uşilor, se verificã periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie sã permitã deschiderea uşoarã a acestora în caz de incendiu.
ART. 110
(1) Este interzisã blocarea cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lãţimea sau înãlţimea liberã de circulaţie stabilitã ori care prezintã pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificãri la acestea, prin care se înrãutãţeşte situaţia iniţialã.
(2) În casele scãrilor, pe coridoare sau pe alte cãi de evacuare ale clãdirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
ART. 111
(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvãrii şi acordãrii ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitãrii efectelor acestora, trebuie sã fie asigurat în permanenţã la toate:
a) construcţiile şi încãperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandã ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingãtoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apã, rampe ale surselor de apã naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţã, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupãtoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţã şi de siguranţã, precum şi la sursele de alimentare de rezervã care sunt destinate alimentãrii receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandã ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apã şi altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administreazã construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate sã marcheze prin indicatoare, potrivit reglementãrilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi sã afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
ART. 112
(1) Intrãrile în incintele unitãţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigurã accesul la clãdiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apã, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversãrile de cale feratã şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zãpadã şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativã pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigurã şi se marcheazã, potrivit reglementãrilor tehnice specifice, cãi de acces şi circulaţii ocolitoare.
ART. 113
Cãile de acces şi de evacuare din clãdiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marcheazã vizibil, potrivit reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 114
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înãlţimi, prevãzute în imediata vecinãtate a construcţiilor, se marcheazã corespunzãtor şi se menţin libere.
ART. 115
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bunã stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marcheazã corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 4-a
Mãsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodãriile populaţiei

ART. 116
În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodãriile populaţiei se interzic:
a) utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupãtoarelor, dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;
b) suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultanã a mai multor receptori;
c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de cãlcat, reşou, radiator şi altele asemenea;
d) folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţã a fuzibilului calibrat;
e) folosirea chibriturilor, lumânãrilor, lãmpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea;
f) folosirea chibriturilor, lumânãrilor, lãmpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericol de explozie, respectiv în încãperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în pãduri şi în apropierea acestora;
g) aşezarea sau pãstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricãror surse de cãldurã ori sub acţiunea directã a razelor solare;
h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fãrã regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lãrgite la capete;
i) folosirea flãcãrii pentru verificarea etanşeitãţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apã cu sãpun;
j) încãlzirea cu flacãrã a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcatã, rãsturnatã sau înclinatã;
k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii improvizate;
l) pãstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânãri, lãmpi cu gaz şi altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;
m) nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casã cu lumânãri aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.
n) depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clãdirilor;
o) folosirea afumãtoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize, sub şoproane sau lângã materiale combustibile; afumãtorile se confecţioneazã din zidãrii de cãrãmidã şi materiale incombustibile şi se amplaseazã independent de celelalte construcţii din gospodãrie.
ART. 117
În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se pãstreazã numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fãrã a se depãşi 25 l.
ART. 118
Mãsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de încãlzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva descãrcãrilor electrice atmosferice/electricitãţii statice se aplicã şi în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodãriile populaţiei.
ART. 119
Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandã amplasarea în bucãtãrii a unui stingãtor sau a unei pãturi de incendiu.

SECŢIUNEA a 5-a
Mãsuri generale de prevenire a incendiilor în spaţii destinate persoanelor cu dizabilitãţi/solicitanţilor de azil

ART. 120
(1) În spaţiile destinate persoanelor cu dizabilitãţi se interzice:
a) fumatul;
b) utilizarea lumânãrilor, chibriturilor, lãmpilor cu gaz sau a altor surse cu flacãrã;
c) utilizarea pentru încãlzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.
(2) Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilitãţi în zonele de lucru cu foc.
ART. 121
Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigurã:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b) un telefon cu legãturã directã la serviciul public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţã/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţã cel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu culori, dupã cum urmeazã:
1. roşu – persoane care nu se pot evacua singure;
2. galben – persoane care necesitã sprijin la evacuare;
3. verde – persoane care se evacueazã singure;
d) marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se aflã persoane cu deficienţe de vedere prin pictograma corespunzãtoare în relief, amplasatã pe perete la o distanţã de circa 120 cm faţã de sol;
e) organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe psihice.
ART. 122
În centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigurã afişarea de instrucţiuni de prevenire a incendiilor şi de comportament în caz de incendiu într-o limbã de circulaţie internaţionalã şi se verificã înţelegerea lor corectã de cãtre aceştia.

CAP. V
Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor

ART. 123
(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajãrilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigurã conform reglementãrilor tehnice şi normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor.
(2) Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor trebuie sã îndeplineascã şi sã asigure criteriile şi nivelurile de performanţã prevãzute de reglementãrile tehnice aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţã.
ART. 124
Categoriile principale de mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajãrilor şi a utilizatorilor la acţiunea incendiului.
ART. 125
Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor şi reglementãrilor tehnice.
ART. 126
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajãri care nu se încadreazã în prevederile reglementãrilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandã verificarea necesitãţii şi oportunitãţii echipãrii şi dotãrii acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, prin utilizarea unor metode de analizã sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.
ART. 127
Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.
ART. 128
(1) Producãtorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor trebuie sã punã la dispoziţia beneficiarului urmãtoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţã, dupã caz, a certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a agrementului tehnic;
b) documentaţia tehnicã aferentã, conform standardului de referinţã;
c) schema sinopticã a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;
d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stãrii de funcţionare;
e) mãsuri care se adoptã în caz de nefuncţionare.
(2) Documentele de la alin. (1) lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producãtori, furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
ART. 129
Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementãrile tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producãtorilor şi cu standardele europene de referinţã, astfel încât sã li se asigure permanent performanţele normate.
ART. 130
La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor cu care se echipeazã construcţiile, instalaţiile şi amenajãrile se au în vedere urmãtoarele criterii:
a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementãrile tehnice specifice;
b) posibilitãţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înãlţime sau în medii cu nocivitate mãritã;
c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor;
d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clãdirii şi mediului.
ART. 131
(1) Tipul şi numãrul de stingãtoare cu care se doteazã construcţiile se stabilesc potrivit reglementãrilor tehnice ori normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor.
(2) Numãrul orientativ de stingãtoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu existã prevederi în reglementãrile tehnice specifice este prezentat în anexa nr. 6.
ART. 132
Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajãrile, se amplaseazã şi/sau se depoziteazã, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementãrilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. ori se protejeazã corespunzãtor mediilor în care se utilizeazã.
ART. 133
La amplasarea mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncã şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi urmãtoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare sã fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţã de focarele cele mai probabile;
b) înãlţimea de montare sã fie accesibilã;
c) sã fie bine fixate şi sã nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
ART. 134
(1) Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor se marcheazã în conformitate cu prevederile reglementãrilor tehnice şi ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatãrii se asigurã vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
ART. 135
Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor, cu care se echipeazã şi se doteazã construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajãrile, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilitãţii şi eficienţei necesare, conform reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 136
Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie sã îndeplineascã criteriile de performanţã privind menţinerea funcţionãrii pe o duratã minimã normatã, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
ART. 137
Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apã a instalaţiilor de stingere a incendiilor şi rezervele de apã de incendiu trebuie sã asigure alimentarea corespunzãtoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normatã, potrivit prevederilor reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 138
Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localitãţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementãrilor şi a normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţã privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţã.
ART. 139
(1) Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajãrilor trebuie sã execute periodic controlul stãrii de funcţionare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor fãrã luarea unor mãsuri alternative de apãrare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionãrii acestora în condiţii de eficienţã este strict interzisã.
(3) Controlul stãrii de funcţionare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor se executã conform prevederilor cuprinse în reglementãrile tehnice, normele specifice de apãrare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producãtori/furnizori.
ART. 140
(1) Persoanele fizice şi juridice care efectueazã proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor trebuie sã fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.
(2) Periodicitatea lucrãrilor prevãzute la alin. (1) se stabileşte conform normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor, reglementãrilor tehnice de exploatare şi precizãrilor producãtorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
(3) Pe perioadele de oprire a funcţionãrii sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie sã asigure mãsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.
(4) Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificãrilor periodice privind menţinerea calitãţilor în timp, conform reglementãrilor specifice şi precizãrilor producãtorului/furnizorului.
ART. 141
(1) Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se executã conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã.
(2) Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planificã şi se realizeazã la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, mãsuri alternative de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 142
(1) Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajãrilor trebuie sã asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemneazã toate datele relevante privind:
a) executarea controalelor stãrii de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;
b) executarea de modificãri, extinderi, reabilitãri, modernizãri etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşãri intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
(2) Datele consemnate trebuie sã indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii evenimentului.
(3) Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.
ART. 143
Pe toatã durata de folosire a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducãtorii instituţiilor publice au obligaţia sã demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.

CAP. VI
Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de incendiu

ART. 144
(1) Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bazã prin care se verificã stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncã.
(2) Exerciţiile şi aplicaţiile vizeazã modul în care se executã:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
ART. 145
Exerciţiile de intervenţie se efectueazã:
a) planificat, pe bazã de grafic, astfel încât la acestea sã participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncã;
b) inopinat, de cãtre administrator/conducãtor, autoritãţile de control sau de alţi factori de decizie;
c) planificat, pe bazã de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţã.
ART. 146
(1) Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.
(2) Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la prezentul ordin.
ART. 147
Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizeazã printr-un raport, în care se fac referiri cel puţin la:
a) obiectivele şi scopul exerciţiului;
b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncã în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;
d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor;
f) desfãşurarea activitãţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;
g) propunerea de mãsuri privind îmbunãtãţirea activitãţii respective.

CAP. VII
Controlul respectãrii normelor de apãrare împotriva incendiilor

ART. 148
Personalul autoritãţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale, executã controale în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi din inspectoratele pentru situaţii de urgenţã judeţene/al municipiului Bucureşti;
b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor din structura autoritãţilor administraţiei publice locale.
ART. 149
(1) Controlul propriu al respectãrii normelor, dispoziţiilor şi mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor se efectueazã de:
a) structurile cu atribuţii de apãrare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localitãţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;
b) personalul din componenta preventivã a serviciilor publice, voluntare şi private;
c) şefii locurilor de muncã respective, zilnic sau pe schimb, dupã caz.
(2) Controlul efectuat de structurile stabilite la alin (1) lit. a) se finalizeazã prin documente scrise, în care se consemneazã:
a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
b) constatãrile rezultate din teren;
c) propuneri de mãsuri şi acţiuni de înlãturare a deficienţelor şi de îmbunãtãţire a activitãţii.
(3) Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectueazã un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apãrãrii împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apãrare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice care desfãşoarã activitãţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/ localitãţii.
(4) Constatãrile, mãsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţã, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
ART. 150
În baza concluziilor rezultate din controalele autoritãţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducãtorul instituţiei sau, dupã caz, primarul este obligat sã ia mãsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
ART. 151
(1) Activitatea de apãrare împotriva incendiilor desfãşuratã de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizeazã, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizãrii controalelor şi dupã producerea unor incendii.
(2) Analiza prevãzutã la alin. (1) se desfãşoarã pe bazã de raport sau informare întocmit/întocmitã de structura care are atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
ART. 152
(1) Raportul de analizã conţine urmãtoarele:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii mãsurilor stabilite;
c) deficienţele care se manifestã în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire şi pregãtire a personalului;
e) relaţiile cu terţii privind apãrarea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotãrii, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor;
g) eficienţa activitãţilor desfãşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
h) propuneri de mãsuri pentru îmbunãtãţirea activitãţii.
(2) Aspectele discutate pe timpul analizei se consemneazã într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobã printr-o hotãrâre care se aduce la cunoştinţã persoanelor interesate.
ART. 153
La analizã participã în mod obligatoriu, dupã caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducãtorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt fãcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizãrii unei clãdiri sau incinte de cãtre mai mulţi operatori economici.

CAP. VIII
Dispoziţii finale

ART. 154
Prezentele norme generale se completeazã cu dispoziţii generale pentru categorii de construcţii şi de activitãţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 155
(1) Pe baza prezentelor norme generale, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementãri tehnice de apãrare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţã ale acestora, iar organele administraţiei publice locale instituie reguli şi mãsuri specifice în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale.
(2) Reglementãrile prevãzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorialã.
ART. 156
Încãlcarea dispoziţiilor prezentelor norme generale atrage rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã, materialã, civilã sau penalã, dupã caz.
ART. 157
Anexele nr. 1-8 fac parte integrantã din prezentele norme generale.