Insecte

CAPUSE

Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag și intermitent, și cu o importanță deosebită din punct de vedere medical și veterinar. Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul, boala Lyme, febra recurentă.

In stadiul de adult, capusele au opt picioare si pana la 4 mm lungime; o femela depune intre 1000 si 3000 oua, dupa care moare. Pentru animalele de companie este recomandat sa folositi zgarzi impotriva insectelor pentru a diminua riscul de a fi muscate.

CARABUSI

Cărăbușul este o insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie sau neagră, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante). Îi se mai zice popular: găinușă, gândac-de-mai.

Acestia au aproximativ 30 mm lungime, culoare neagra cu aripi maro, cu cate 3 perechi de picioare. Femela carabus depune intre 10 si 30 oua, dupa o perioada de hranire.

FURNICI

Furnicile sunt insecte sociale care trăiesc în colonii (mușuroaie) de până la mai multe milioane de indivizi, având o organizare a coloniilor foarte avansată pentru lumea animalelor. O colonie poate sa ajunga si la 300.000 de exemplare, care isi pot face cuib oriunde in casa sau in afara acesteia. Durata de viata a unei furnici-lucratoare este de pana la sapte ani, iar cea a unei regine este chiar si de 15 ani.

O regină furnică de foc poate depune 100 ouă pe oră, 24 de ore din 24, iar o regină africană poate depune 3 până la 4 milioane de ouă pe lună.

GANDACI

În toată lumea se cunosc aproximativ 3500 specii de gândaci de bucătărie, iar cele mai multe specii se găsesc în zonele tropicale si subtropicale. Gândacii de bucătărie sunt nişte insecte primitive , care mai sunt cunoscute şi sub numele de „libărci”. În toată lumea se cunosc aproximativ 3500 specii de gândaci de bucătărie, iar cele mai multe specii se găsesc în zonele tropicale si subtropicale. Cei mai răspândiţi  sunt gândacul roşu de bucătărie (Blattella germanica), şi gândacul negru de bucătărie, numit şi gândacul de bucătărie oriental (Blatta orientalis). Gandacul negru si gandacul American sunt intalniti cel mai des in canalizari, conducte, spatii unde lumina patrunde greu, in general spatii umede si intunecoase. Femelele gandacilor de bucatarie nu depun oua, ci le pastreaza pe corpul lor pana in momentul in care se simt in pericol. Doar in acel moment ouale sunt aruncate.

Cele mai intalnite tipuri de gandaci de bucatarie din tara noastra sunt:
Gandacul American
Gandacul negru de bucatarie
Gandacul mic, rosu de bucatarie

MOLII

Moliile au aripile anterioare și posterioare împărțite în șase segmente separate. Unele dintre moliile africane zygaenid au aripile posterioare alungite formând o panglică. La multe specii de molii, dar nu și la fluturi femelele nu zboară, având aripi foarte mici sau neavându-le deloc. Toți masculii au aripi complet dezvoltate și pot zbura. Molile care trăiesc pe insule au adesea aripi foarte mici și mai degrabă sar decât zboară. Cea mai mare molie are o anvergură a aripilor de peste 300 mm, de peste 100 de ori mărimea celor mai mici molii inelare, a căror anvergură este de sub 3 mm. Multe specii de molii au aripile de forme ciudate.

Molia de haine are o lungime de 6-9 mm, cu aripi de culoare maro – gri. O femela depune intre 100 si 250 oua, a caror speranta de viata ca insecte adulte este 12 – 18 zile

OMIZI

Omizile fac parte din aceeasi familie din care regasim si moliile si fluturii – Fam. Lepidoptera. Femelele depun intre 100 si 300 oua in scoarta copacilor.

Omizile apar la finalul lunii mai, inceputul lunii iunie, in functie de conditiile meteorologice, iar perioada lor de zbor incepe in luna octombrie si se termina in luna ianuarie.

PAIANJENI

Numărul speciilor descrise depǎșind 40 000. În prezent, păianjenii se întâlnesc pe toate continentele, cu excepția Antarctidei. Ei preferă să trăiască în regiunile tropicale, păduri, peșteri, în regiunile alpine, de stepă, localitățile umane, chiar și în bazinele acvatic (fam. Cybaeidae). Cea mai notabilă deosebire de alte animale constituie construcția plasei din mătase. Dimensiunile păianjenilor diferă: cel mai mic este Patu digua de 0,37 mm, iar cel mai mare – Theraphosa blondi – 90 mm, inclusiv picioarele – 250 mm^.

O femela depune aproximativ 100 oua, iar in functie de temperatura ambientala, pot aparea intre 4 si 10 generatii de paianjeni. În general, păianjenii nu sunt periculoși pentru oameni. Ei îi mușcă doar pentru a se apăra. Mușcătura lor nu este mortală, dar provoacă dureri. Totuși din cauza veninului, mușcătura unor specii poate fi fatală.

PURICI

Puricii sunt niște insecte (1.5 – 3.3 mm lungime) foarte agile, de obicei de culoare închisă

Aceste insecte sunt lipsite de aripi, cu aparatul bucal de formă tubulară, adaptat la hrănirea cu sânge de la gazdele lor. Picioarele lor sunt lungi, iar perechea posterioară este bine adaptată pentru sărituri: un purice poate sări pe verticală până la 18 cm, iar pe orizontală până la 33 cm.

Puricii se inmultesc foarte repede; pe durata vietii unei femele (aproximativ 90 de zile), aceasta poate depune pana la 2160 de oua (unul pe ora). Ouale sunt depuse in cuiburi, pe pereti sau in crapaturi, acestea eclozand intr-o perioada de 7 si 14 zile.

Puricii devin adulti in aproximativ doua saptamani de la eclozare si incep sa caute hrana.

TANTARI

Țânțarul este o specie de insectă adaptată la mediul urban.

Adultul depune ouăle și iarna, când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă. Femelele pot trăi până la 24 de ore, maxim 1 săptămână, iar masculi până la 3 săptămâni, mai ales dacă sunt în preajma apei. În afară de insecticide, în combaterea lor se folosește cu succes substanța dietiltoluamid

VIESPI

Tratamentele impotriva viespilor sunt printre cele mai dificile. Aplicarea insecticidelor trebuie sa se faca direct pe cuib si de aici si marea dificultate. De cand s-a inceput tratamentul si pana toate viespile sunt moarte dureaza 2 – 3 minute, timp in care insectele nu sunt foarte prietenoase. Pentru inceput totusi sa clasificam tratamentele la exterior fata de cele la interior.