Factorii de Risc in Sistemul de Munca

Pentru evidenţierea acestora este necesară o analiză sistematică a caracteristicilor accidentogene şi ale abaterilor posibile la nivelul fiecărei componente a sistemului.

            Factorii de risc proprii executantului

Abaterea posibilă a executantului de la linia ideală pe care trebuie sa o urmeze pentru îndeplinirea sarcinii de muncă reprezintă întotdeauna o eroare, la nivelul uneia sau a mai multora dintre verigile de bază ale activităţii de muncă, respectiv:

–  erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei;

–  erori de decizie;

–  erori de execuţie;

–  erori de autoreglaj.

Eroarea executantului se concretizează într-un comportament inadecvat din punctul de vedere al securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite sau omisiuni. Analizând posibilităţile de eroare ale executantului în raport cu celelalte elemente ale sistemului de muncă rezultă lista factorilor de risc proprii executantului din ANEXA .

            Factorii de risc proprii sarcinii de muncă

La nivelul sarcinii de muncă pot apărea două categorii de cauze potenţiale de accidentare sau îmbolnăvire profesională:

–  conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă sau cu cerinţele impuse de situaţiile de risc (operaţii, reguli, procedee greşite, absenţa unor operaţii, metode de muncă necorespunzătoare);

–  sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.

Analizând aceste caracteristici rezultă lista generică a factorilor de risc proprii sarcinii de muncă (respectiv care se regăsesc la nivelul sarcinii de muncă), ANEXA.

            Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie

Analizând mijloacele de producţie în raport cu executantul, rezultă lista de factori de risc din ANEXA.

După natura acţiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de producţie se pot mani-festa sub următoarele forme:

–  factori de risc mecanic, a căror acţiune constă în eliberarea bruscă, necontrolată şi  contraindicată, a energiei cinetice incorporate în mijloacele de producţie sau în părţi ale acestora;

–  factori de risc termic, în cazul cărora pericolul potenţial este dat de acţiunea energiei termice incorporate în mijloacele de producţie la contactul sau manipularea acestora de către executant;

–  factori de risc electric, la care pericolul constă în posibilitatea contactului direct sau indirect al executantului cu energia electrică vehiculată de mijloacele de producţie;

–  factori de risc chimic, a căror acţiune este determinată de proprietăţile chimice nocive sau potenţial accidentogene ale substanţelor utilizate în procesul de muncă;

–  factori de risc biologic, cu acţiune de natură biologică, nocivă sau potenţial accidentogenă, în funcţie de caracteristicile macroorganismelor şi microorganismelor utilizate în procesul de muncă.

            Factorii de risc proprii mediului de muncă

Mediul fizic ambiant poate prezenta abateri sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor specifici (microclimat, zgomot, vibraţii, noxe chimice, radiaţii, iluminat etc.), fie caracteristici care reprezintă condiţii de muncă inadecvate (suprasolicitare fizică).

Mediul social se caracterizează prin factori de risc de natură psihică al căror rezultat este suprasolicitarea executantului.

Studiul sistematic al acestor caracteristici, abateri, în raport cu acţiunea lor negativă, generatoare de accidente sau boli profesionale asupra executantului, conduce la lista generică de factori de risc din ANEXA.

ANEXA

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC