Ergonomia locurilor de munca

Suprasolicitarea fizică, manifestată prin oboseală excesivă, determinată de ergonomia locurilor de muncă se regăseşte la originea a numeroase accidente ce pot fi uneori extrem de grave.

Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri economice sau culturale. O societate/firmă poate avea echipamente performante şi condiţii minunate, personal foarte bine pregătit, dar dacă locurile de muncă nu sunt organizate după principii ergonomice, pot apare accidente, inclusiv grave, cu consecinţe dintre cele mai imprevizibile asupra societăţii.

Unul din scopurile fundamentale ale ergonomiei locurilor de muncă este crearea de securitate pentru personalul lucrător.

Unul din scopurile principale al economiei mişcării este evitarea oboselii, a suprasolicitării, a stresului.

În acest context, principiile lui Barnes (numai pe cele care îşi găsesc aplicabilitate în organizarea ergonomică a locului de muncă) pot fi încadrate în trei grupe:

1. Principii ale economiei mişcării corpului omenesc.

– Mâinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.

– Mâinile să nu rămână inactive în acelaşi timp, cu excepţia perioadelor de odihnă.

– Mişcările braţelor să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric.

– Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii.

– Munca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor şi natural, oriunde este posibil.

– Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puţine şi de durate cât mai scurte.

 2. Principii ale economiei mişcării aplicabile în organizarea locului de muncă.

– Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele care se utilizează în ziua respectivă (principiu adăugat în lista lui Barnes de către profesorul Burloiu, în anul 1975, după o cercetare efectuată cu o echipă de studenţi la fabrica Electromagnetica din Bucureşti).

– Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.

– Materialele să fie plasate aproape de punctul de utilizare.

– Să se asigure condiţii corespunzătoare de vedere. Iluminatul bun constituie prima cerinţă pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.

– Să se asigure fiecărui lucrător un scaun de un tip şi cu o înălţime care să-i permită o poziţie corectă în muncă.

3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea echipamentelor.

– Mâinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi efectuată mai avantajos de un instrument, de un echipament.

– Obiectele de lucru şi materialele să fie prepoziţionate, ori de câte ori este posibil.

– În cazurile în care fiecare deget execută o mişcare specială (dactilografie, operare pe calculator), sarcina să fie repartizată potrivit capacităţilor specifice ale degetelor.

Ergonomia privind activităţile solicitante pentru sistemul musculo-scheletal

Partile corpului cele mai expuse sunt zona cervicala, umerii, bratele şi zona lombara. Afectiunile sistemului musculo-scheletal conduc de cele mai multe ori la concedii medicale prelungite şi sunt ceamai frecventa cauza a pensionarilor înainte de termen.

Poziţii şi mişcări de lucru vicioase

Aceste poziţii şi mişcări sunt specifice activităţilor în care corpul sta într-o poziţie încovoiata şi contorsionata în mod repetat şi pe o perioada îndelungata sau în cazul când se lucrează multa vreme cu mâinile deasupra nivelului umerilor sau sub nivelul genunchiului. Acelaşi lucru este valabil pentru activităţile care duc la o accentuare a poziţiilor vicioase. Uneori, e necesar să munceşti stand în genunchi, pe vine sau încovoiat, dar astfel creste riscul de suprasolicitare a anumitor părţi ale corpului.

Manipularea manuala dificila

Ridicarea de sarcini cu greutate mare face parte din activităţile de operare manuala dificila, activităţile de ridicare şi de mutare fiind rezultatul unui efort fizic considerabil. Pe lângă greutatea sarcinii şi distanta dintre corp şi aceasta, exista un număr mare de alţi factori semnificativi, dintre care amintim persoana care ridica, poziţia de lucru la ridicare, dificultatea în manipulare, amplasarea sarcinii, s.a. Muncile de împingere şi tractiune pot fi incluse la activităţile de manipulare manuala dificila.

Manifestarea factorului de risc reprezentat de suprasolicitarea fizică, în contextul ergonomiei locurilor de muncă, poate fi determinat de:

–        organizarea defectuoasă a posturilor de lucru;

–        operarea simultană a mai multor maşini;

–        efortul fizic depus (dinamic, static);

–        forţele de acţionat (comenzi, unelte, manipularea maselor etc.);

–        diversitatea operaţiilor care trebuie efectuate;

–        modul de amplasare a diferitelor maşini;

–        poziţiile de lucru (aşezat, ortostatism, aplecat, cu braţele ridicate etc.);

–        deplasări cu/fără transport de mase;

–        importanţa şi frecvenţa manipulărilor (natura maselor, condiţii de manipulare);

–        natura şi frecvenţa eforturilor/părţile corpului solicitate;

–        situarea posturilor faţă de locul acţiunii

–        modalităţile de aprovizionare şi de evacuare a postului

–        legăturile dintre posturile care trebuie să colaboreze pentru sarcina de muncă;

–        aglomerarea în zona postului de muncă;

–        elementele postului de muncă (echipamente tehnice, containere, unelte tec.);

–        ritmul de lucru/pauză;

–        împiedicări de obstacole depozitate necorespunzător sau rămase întâmplător pe suprafeţele de circulaţie (cabluri flexibile, prelungitoare electrice, furtunuri de descărcare, etc.);

–        mediul de lucru (temperatura aerului, intemperii etc.).

Suprasolicitarea fizică se poate manifesta prin:

–        oboseală;

–        dureri la nivelul membrelor;

–        creşterea tensiunii musculare;

–        stress;

–        creşterea tensiunii arteriale;

–        stare generală epuizantă, proastă;

–        dureri de cap;

–        apariţia unor afectiuni ale sistemului musculo-scheletal;

–        apariţia unor boli neuropsihice etc.

Avand in vedere faptul ca unul din scopurile principale al economiei mişcării este evitarea oboselii, a suprasolicitării, a stresului, trebuie acordata o atentie deosebita ergonomiei.